În urmă cu vreo 75 de ani, sub semnul Scorpionului, s-a născut în Bucuresti, Bădescu Andrei Daniel. Ursitoarele i-au soptit la ureche: „Să ai suflet si ochi de artist”. Disciplina, promptitudinea, le-a deprins de la mama sa, Frida Bădescu, de fel din Sighisoara. De meserie s-a ocupat tatăl său, Gheorghe Bădescu, mai vechi în descifrarea iubirii dintre imagine si peliculă, printre primii membri ai Asociatiei Artistilor Fotografi din tară si primul din Capitală cu vestitul atelier foto-color de pe strada Aristide Briand (fostă Regală).

Dan si-a trăit junimea si a făcut militărie cu aparatul foto în mână. A ucenicit si la „Decorativa”, institutie care pe atunci aduna floarea fotografilor din Bucuresti. Asa, în 1954, a devenit cel mai tânăr membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din România.

În prima expozitie personală, din 1958, a expus circa 60 de fotografii, alb-negru si color, fapt remarcat de presa zilei, alături de „capacitatea sa de a vedea si de a retine aspectele universului minuscul din care desprinde sensuri majore… prin „Calm galben”, una dintre cele mai bune fotografii color, depăsind idilicul, pastelul.”

Se dedică, pe mai departe, după 1959 aproape exclusiv, înregistrării pe diapozitive de format mare a frumusetilor si valorilor nationale - peisaje, monumente ale naturii, monumente de arhitectură, muzee, statiuni climaterice si balneoclimaterice, sporturi de iarnă, artă populară.

Colaborează curent la diverse publicatii din tară în limba română, în limba germană („Neuer-Weg-Almanach”, 1961), obtine distinctii pentru participarea la manifestări externe de specialitate : „Clubul Alpin Italian”, 1961 ; Premiul II, la „Salonul international de fotografie montană”, Catalania - Spania.

În 1965, primeste acceptul de Artist al Federatiei Internationale de Artă Fotografică (A.F.I.A.P.).

La scurtă vreme, în cel de al V- lea Salon International de Artă Fotografică al României (Sala Dalles), la sectia „Fotografie sportivă”, este elogios remarcată imaginea „Alpinism de iarnă” - tot o formă a turismului montan.

În 1967 are a doua „personală”, cu circa 90 de fotografii color si alb-negru, la Galeriile din strada Brezoianu - sediul A.A.F. Eugen Iarovici scria : „Este meritul lui Dan Bădescu că a ales calea grea (fotografia color - n. n.). Înainte de a păsi mai departe la exploatarea posibilitătilor limbajului fotografic în culori, el caută si reuseste să stăpânească în toate amănuntele măiestria tehnică. Imagini de un puternic efect, realizate în conditii neobisnuite, grele, cum ar fi „Plouă rouă de culori”, „Februarie”, „Amurg de toamnă violet” si altele dovedesc cu prisosintă eforturile de probitate artistică. Dacă unori se mai lasă stăpânit de tehnică, înclinatiile lui lirice, calitătile lui de fin observator al naturii, sensibilitatea lui la frumos l-au ajutat să realizeze lucrări de o mare valoare si frumusete cum sunt „Miezul pământului”, „Ca un nomad umbla-voi” si multe altele. Strâns legat de natură, de viată, de oameni, Dan Bădescu aduce un suflu proaspăt, stenic, o conceptie sănătoasă în fotografia artistică românească.”

Bădescu junior nu precupeteste nici un efort pentru a cunoaste ; bate drumurile tării, urcă pe munte, îl încoltesc tântarii în Delta Dunării unde-si face cort din stuf să fie mai aprope de clocitoarea pelicanilor. Participă la saloane, la expozitii colective, primeste diplome (1970 - 1973).

Răscoleste Litoralul si Bucovina, fotografiază măsti populare în Neamt si biserici de lemn în Maramures - este si tema fotografiei „Flori de câmp” care la a V-a editie a Concursului de artă fotografică „România pitorească ‘73”, a obtinut premiul pentru cea mai reprezentativă imagine fotografică de interes turistic : fânul adunat în căpite, coconi gătiti româneste si, pe fundal, profilat „Luceafărul de seară, catedralele de lemn… strălucitul amurg al artei gotice din tara noastră”, cum numea Vasile Drăgut bisericile Maramuresului.

Mii de fotografii apar de-a lungul vremii în principalele publicatii ale Oficiului National de Turism, ale Ministerului Turismului - revistele „Vacances en Roumanie”, „România pitorească”, ghidurile „Turism în toate anotimpurile”, „Litoralul Mării Negre”, în Almanahuri turistice, în calendare, pliante si într-o adevărată colectie de cărti postale ilustrate.

Patima surprinderii clipei nu-l părăseste nici „afară” ; în Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Turcia, Germania îsi măreste zestrea de „amintiri” profesional gândite, ce se adaugă fototecii personale. Contribuie cu fotografie specifică (arhitectură civilă, religioasă) si la realizarea volumului „Kunstdenkmäler in Rumänien” (Acad. Virgil Vătăsianu, Leipzig, 1986).

Doi ani mai târziu i se atribuie premiul al II-lea la Salonul rezervat fotografiei de munte, iar între 1989 - 2006 este prezent cu numeroase imagini în publicatii turistice tipărite de editura Tipo Dec ‘95, precum si în albume ca ”România”, „Mânăstiri, schituri, biserici” (Editura Royal, 1999 - 2006).

„Jurnalul National” din 4 decembrie 2006, editia de colectie „Fotografii”, îi dedică o pagină : „Daniel Bădescu este un senior al fotografiei. Dar asta nu înseamnă că trăieste izolat si doar din amintiri. Specialitatea sa : fotografierea naturii. Peisaje pe care, numai căutându-le îndârjit, le poti găsi. A fost o pasiune de o viată. Iar visul său este să mai poată avea o expozitie, să găsească un sponsor pentru albumul pe care doreste să-l tipărească si să-l intituleze România Pitorească…”.

Si este, în continuare, un neastâmpărat vânător de super-imagine, asa cum o dovedeste recentul reportaj - „Castelul Peles”, cu urmarea : un elegant mini-album de carte postală, tipărit în excelente conditii grafice.